În liniștea nopții, Isuse, cobori
și mângâie-mi plânsul pe obraz.
O, șterge, Părinte, durerea ce-o am
și dă-mi bucuria ce-n Tine-o aveam.
În liniștea nopții să vii lângă mine
și capu-mi pe pieptul Tău să mi-l așez.
Cu Tine, Isuse, e-atât de bine.
Doar Tu ștergi suspine și dai împlinire.
În liniștea serii, când luna răsare,
când cerul sclipește chiar dacă nu-i soare,
lumina Ta, Doamne, să fie cu mine,
să torni Tu din Duhul Tău și peste mine.
Când totu-n tăcere profundă se-afundă,
doar inima mea, Isuse, Îți cântă.
Și-n noaptea ce tace și-n cerul cu stele
Ți-aduc mulțumire că-mi dai mângâiere.
Iar dacă o nouă zi voi mai avea,
când m-oi trezi și chipu-Ți voi vedea,
de bucurie voi cânta:
„Că-n veci ține bunătatea Ta”.
Când totul tace în jur, când totul doarme în liniște, poți simți mai mult ca oricând prezența lui Dumnezeu! El coboară lângă tine, te atinge cu susurul blând, iar inima ta se înalță pe culmi neatinse!
Așa este pentru mine liniștea nopții, când El coboară lângă mine și mă copleșește prezența Lui!
Mă rog să fiți atinși de aceste versuri și să-L simțiți pe Dumnezeu cu voi și în voi!
Domnul să vă umple de prezența vie a Duhului Sfânt!
Inspirație divină în continuare!